Cum să asculți muzică ambientală

Cu mulți ani în urmă, aveam o prietenă de facultate care era o devotată evanghelizatoare a pictorului abstract Marc Rothko. Îmi amintesc că era entuziasmată de un catalog cu operele lui Rothko, în timp ce eu mă gândeam că trebuie să fiu o provocatoare estetică; pur și simplu nu "înțelegeam". La urma urmei, majoritatea picturilor nu erau altceva decât dreptunghiuri mari de culoare, cu mici neregularități și o margine sau o dungă contrastantă. Toate punctele de referință familiare ale liniei și formei, perspectivei și umbrei dispăruseră.

Le-am putut aprecia ca "design", dar nu ca "artă". Deși erau destul de plăcute, nu înțelegeam de ce cineva ar fi lăudat aceste abstracțiuni... până când nu le-am văzut personal - o experiență complet diferită! Când le-am întâlnit la Muzeul de Artă Modernă, m-au oprit literalmente în loc, subminând gândirea conștientă și scufundându-mă imediat într-o stare modificată.

Nu erau doar pânze plate pe un perete, ci păreau mai degrabă lucruri vii, pulsând și vibrând în rezonanță cu o lungime de undă care avea o legătură fundamentală cu Sursa lucrurilor. Am fost uimit. Ele nu "exprimau" un sentiment - erau mai degrabă sentimente în sine și nu păreau a fi nimic personal pentru mine, pentru Rothko sau pentru oricine altcineva. Când m-am uitat mai târziu la reproducerile operelor lui Rothko din cărți, acestea au revenit la pânze plate de culoare. Era o rememorare, dar nu și o recreare a experienței mele. Aceasta a fost o experiență care a depins de prezența artefactului original (artă: un fapt).

Scris de sven